Conform Tom’s Hardware, cercetătorii de la Universitatea Cornell au dezvoltat o metodă de imprimare 3D a structurilor pe fundul mării. Metodele tradiționale de construcție și reparație subacvatică sunt lente, costisitoare și pot perturba ecosistemele. Utilizarea imprimantelor 3D robotizate și a unui amestec special de beton anti-eroziune, bazat în principal pe sedimente de pe fundul mării, reprezintă un progres în tehnologia construcțiilor subacvatice.
Blogul Cornell Chronicle menționează că grupul interdisciplinar, condus de Sriramya Nair, profesor asistent de inginerie civilă și de mediu în cadrul Colegiului de Inginerie David A. Duffield, lucra deja cu un robot industrial de 6.000 de lire pentru imprimarea 3D la scară largă a structurilor din beton pe Terra Firma
Această echipă pregătită a observat apelul pentru propuneri al Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA) din cadrul Departamentului Apărării, care căuta tehnologie de imprimare 3D a construcțiilor din beton ce ar putea fi folosită la câțiva metri sub mare. „Ne-am spus, ‘Hei, hai să facem asta și să vedem, astfel încât să înțelegem cel puțin care sunt provocările,’” își amintește Nair.
- Cercetătorii transformă laptele alterat în materiale pentru imprimare 3D
- Kyocera dezvoltă tehnologie de comunicații subacvatice wireless care folosește lasere pentru a atinge 5.2 Gbps
- Corpul de Marină al SUA dezvoltă prima dronă imprimată 3D fără piese din China
Intuiția cercetătorilor s-a dovedit a fi în mare parte corectă, obținând o finanțare de 1,4 milioane de dolari, condiționată de atingerea anumitor repere, și promițătoare rezultate timpurii subacvatice.
Printre principalele provocări ale imprimării 3D a betonului sub apă se numără eroziunea, când cimentul se spală mai mult decât să se lipească de sine sau de locația dorită. Echipa de la Cornell a reușit să depășească acest obstacol cu un echilibru optimizat experimental între vâscozitatea materialului și capacitatea de pompare. Videoclipul de mai jos arată echipa testând sistemele lor de imprimare 3D subacvatice în rezervoare mari de apă.
DARPA a stabilit, de asemenea, o provocare specifică: agenția dorea ca amestecul de beton să încorporeze sedimente de pe fundul mării ca ingredient principal. Această cerință a fost stabilită pentru scopuri logistice, dar ar ajuta și la minimizarea impactului asupra mediului – reutilizând materiale deja prezente în zona subacvatică.
Cercetătorii au avut, de asemenea, de lucrat la sisteme noi de senzori pentru a putea monitoriza și adapta cu atenție procesul de imprimare 3D sub apă în condiții de vizibilitate redusă.
În general, grupul de la Cornell consideră că a abordat obiectivul proiectului. Aceasta înseamnă că construcțiile subacvatice tradiționale, care sunt lente, costisitoare și dăunătoare mediului, ar putea deveni de domeniul trecutului.
Totuși, aceasta nu este încă soluția „câștigătoare” pentru construcțiile subacvatice. Echipa de la Cornell își va prezenta și demonstra tehnologia de construcție bazată pe imprimante 3D pe fundul mării într-o competiție organizată de DARPA în luna martie a acestui an. La eveniment, vor trebui să concureze cu alte cinci echipe pentru a imprima 3D un arc subacvatic, conform specificațiilor.
Follow Tom’s Hardware on Google News, or add us as a preferred source, to get our latest news, analysis, & reviews in your feeds.
Mark Tyson este editor de știri la Tom’s Hardware. Îi place să acopere întreaga gamă de tehnologie PC; de la afaceri și design de semiconductori până la produse care se apropie de limita rațiunii.
