Dacă ai o vulnerabilitate zero-day, te afli într-o situație complicată.
Iată ce înseamnă și ce poți face ca să eviți să devii victimă a unuia dintre aceste atacuri.
Termenul „zero-day” este destul de comun în lumea securității cibernetice.
În ultimele luni, companii de top precum Microsoft, Google și Apple au trebuit să lanseze patch-uri pentru buguri zero-day.
Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Aici vom explica cum funcționează aceste vulnerabilități și cum te poți proteja.
Termenul „zero-day” se referă la o vulnerabilitate care există în spațiul public fără ca producătorul software-ului să știe de ea.
Aceasta îi lasă expuși la atacuri, iar odată ce problema este descoperită, ei au „zero zile” la dispoziție pentru a o remedia, fiind deja în pericol.
Există trei moduri principale de a înțelege un zero-day, așa cum notează firma de securitate Kaspersky:
Vulnerabilitate zero-day: o slăbiciune a software-ului care poate fi exploatată și este descoperită de atacatori înainte ca producătorul să o afle.
Exploit zero-day: metoda folosită de un atacator pentru a exploata acea vulnerabilitate și a pătrunde în sistem.
Atac zero-day: când actorii rău-voitori folosesc un exploit zero-day pentru a intra într-un sistem, furând date sau provocând daune.
Așadar, vulnerabilitatea reprezintă slăbiciunea, exploit-ul este metoda de pătrundere, iar atacul este utilizarea efectivă a vulnerabilității pentru a face rău.
Termenii sunt uneori folosiți interschimbabil, dar nu sunt identici.
Chiar dacă dezvoltatorii verifică constant produsele pentru erori, pot apărea greșeli.
Atactorii rău-intenționați sunt hotărâți să găsească puncte slabe sau breșe de securitate pentru propriul câștig.
Când un atacator cibernetic descoperă o astfel de vulnerabilitate, poate scrie cod care să profite de ea.
Ce face și cum funcționează acel cod depinde de tipul de vulnerabilitate identificată.
Uneori, atacatorii pot pătrunde direct folosind un exploit zero-day.
Dacă nu pot, încearcă să păcălească pe cineva să le dea acces.
Atacatorii cibernetici folosesc adesea ingineria socială pentru a manipula psihologia umană și a face utilizatorii să-și scadă vigilența.
Escrocheriile de tip phishing care trimit mesaje amenințătoare pentru a speria oamenii și a-i determina să ia o anumită acțiune sunt un exemplu clasic.
Un email fals care pare că vine de la bancă, care spune că „contul tău a fost compromis” și-ți cere să „apăsați aici pentru a verifica detaliile”, este un astfel de caz.
Ingineria socială este folosită în aproape orice tip de atac cibernetic, de la malware la atacuri USB, pentru că funcționează suficient de des.
O vulnerabilitate zero-day poate rămâne nedetectată luni de zile.
În această perioadă, atacatorii pot fura date, copia informații sau deteriora sisteme sensibile.
Hackerii rău-intenționați vând adesea informații despre vulnerabilitățile zero-day pe dark web pentru sume mari de bani.
Atâta timp cât doar atacatorii știu de aceste exploit-uri, ele rămân o amenințare constantă.
Atacurile zero-day pot afecta mult mai mult decât parole de email sau date bancare.
Țintele variază de la informații personale la dispozitive conectate la Internet of Things.
Vestea bună este că nu doar hackerii rău-voitori caută aceste puncte slabe.
Companiile de software angajează deseori hackeri „white hat” sau „gray hat” pentru a testa sistemele și a descoperi vulnerabilități înainte de lansare.
Când sunt identificate, aceste vulnerabilități sunt publicate pe forumuri pe care profesioniștii le verifică regulat.
Câțiva furnizori terți se ocupă de colectarea și distribuirea vulnerabilităților raportate.
Filiala de inteligență cloud a Cisco, Talos Intelligence, este un exemplu și listează vulnerabilități raportate de utilizatori, inclusiv zero-day, pe site-ul său.
Canalul de training IT de pe YouTube CBT Nuggets explică acest proces într-unul dintre videoclipurile sale.
Companiile de tehnologie oferă, de asemenea, bug bounty hackerilor sau cercetătorilor independenți care găsesc vulnerabilități în produsele lor.
Aceste programe stimulează hackeri talentați să testeze permanent sistemul și să raporteze problemele producătorului.
Amenințările zero-day sunt greu de detectat, deoarece detaliile devin publice doar după ce vulnerabilitățile sunt descoperite.
De multe ori, ele sunt sesizate abia după un atac, prin date lipsă, erori de sistem, algoritmi neobișnuiți sau absența criptării.
Dovezile unui atac zero-day pot include trafic neașteptat sau activitate de scanare neobișnuită.
Dacă un sistem compromite datele și le trimite în secret înapoi atacatorilor, ai putea observa un trafic crescut la nivel de server.
De obicei se folosește o combinație între bazele de date cu malware cunoscut, monitorizarea comportamentului sistemului și machine learning pentru a detecta amenințări zero-day noi.
Date despre comportamentul anterior al malware-ului și interacțiunile din sistem sunt folosite pentru a identifica activități suspecte care merită investigare.
AI poate analiza volume mari de date, oferindu-i un reper solid în fața noilor amenințări.
Natura atacurilor zero-day le face greu de prevenit complet, dar există măsuri care ajută.
În primul rând, menține toate sistemele și software-ul actualizate.
În 2017, atacurile de tip WannaCry ransomware s-au extins după ce o listă de vulnerabilități Microsoft a fost furată, multe dintre ele putând fi remediate printr-un patch gratuit.
Deci, oricât de tentant ar fi, nu amâna actualizările cu „remind me later”.
Descarcă doar aplicații de care ai nevoie și pe care le vei folosi efectiv.
Cu cât ai mai multe app-uri instalate, cu atât cresc posibilitățile de intrare pentru un atacator.
Un program antivirus și un software anti-malware completează o bună protecție.
Acestea se bazează pe date despre amenințările trecute și sunt actualizate frecvent.
Setează-le să realizeze scanări regulate automate pentru a nu uita să le rulezi.
Ca strat suplimentar, poți folosi un firewall, deși în multe cazuri poate fi prea mult.
În cele din urmă, informează-te pe tine și pe colegii de la locul de muncă.
Toată lumea ar trebui să practice o bună igienă digitală online, iar cât mai mulți cunoscători în tactici de inginerie socială folosite de atacatori, cu atât mai puține șanse de reușită au aceștia.
