Un server proxy este o metodă simplă și sigură de a-ți proteja identitatea online.
Dar este mai bun decât un VPN?
Explicăm cum funcționează proxy-urile și dacă ar trebui să folosești unul.
Aici, la UnboxRo, scriem mult despre securitatea pe internet și a dispozitivelor personale.
Vorbim despre instrumente cunoscute, pe care probabil le folosești deja, cum ar fi software antivirus și VPN-uri.
Există însă metode mai puțin cunoscute de protecție pe care merită să le cunoști, cum ar fi serverele proxy. Îți vom explica ce sunt aceste servere, cum funcționează și de ce ai putea să folosești unul.
Serverul proxy este exact ceea ce sugerează numele.
La nivel de bază, este un server care se interpune între tine și restul internetului, acționând ca un intermediar pentru traficul tău.
Fără proxy, dispozitivul tău solicită direct date de pe web, ca într-o conexiune standard.
Dacă adaugi un server proxy, cererea ta și răspunsul de la site-ul sau serviciul cu care te conectezi trec mai întâi printr-un server extern.
Aceasta adaugă un nivel de separare între tine și site-ul sau serviciul la care vrei să te conectezi.
Să zicem că vrei să cauți ceva pe Google.
Pe o conexiune fără proxy, computerul tău solicită direct date de la serverele Google și primește răspunsul înapoi de la aceleași servere.
Dacă folosești un server proxy, cererea ta este redirecționată printr-un server extern înainte de a ajunge la Google.
Ulterior, informația cerută se întoarce prin proxy și ajunge la computerul tău.
Acest strat suplimentar de rutare a traficului are mai multe roluri.
Poate proteja securitatea și anonimatul tău și poate falsifica locația pentru a accesa conținut geo-restricționat.
Deși principiul de rutare al traficului pare simplu, serverele proxy pot fi complexe.
Există mai multe tipuri de proxy-uri care folosesc diferite protocoale de internet pentru a transmite informații.
Acesta este cel mai comun tip de proxy.
Serverele proxy înainte (forward) funcționează așa cum am descris mai sus: cererea ta de informații este trimisă către serverul proxy, apoi printr-un firewall și în final către domeniul țintă.
Domeniul trimite apoi informațiile înapoi către proxy.
Proxy-ul transmite datele către dispozitivul tău.
Uneori, serverul proxy poate avea deja informațiile solicitate în cache.
În acest caz, cererea nu ajunge la domeniu, ci datele sunt livrate direct din propriile servere ale proxy-ului.
Aceasta poate reduce timpii de cerere și transfer de date.
Totodată, oferă un strat suplimentar de anonimat, deoarece adresa ta IP nu este expusă domeniului web cu care încerci să te conectezi.
Un server proxy invers, numit uneori și proxy surogat, funcționează invers față de proxy-ul înainte.
În loc ca utilizatorul să ceară date de pe internet, proxy-ul invers transmite cererile din internet către utilizatorii dintr-o rețea internă.
Site-urile mari și rețelele de livrare de conținut sunt cei mai comuni utilizatori ai proxy-urilor inverse, iar utilizatorii accesează aceste servere prin internet fără proxy.
Domeniile web și companiile folosesc adesea proxy-urile inverse pentru a monitoriza sau restricționa accesul la anumite servere ori părți ale site-ului.
Pot fi folosite și pentru a ascunde locația reală a serverului de origine (de exemplu, un site care transmite ilegal meciuri NFL) sau pentru a contracara atacurile DDoS.
Astfel se crește securitatea și stabilitatea platformei.
Există multe alte beneficii pentru serverele web care folosesc proxy-uri inverse, dar nu vom intra în toate detaliile aici.
Aceste soluții sunt folosite în principal de domeniile web și de serviciile de backend.
Utilizatorul obișnuit nu trebuie să știe despre ele decât dacă intenționează să își administreze propriile servere de conținut.
De multe ori, nu îți vei da seama dacă un site folosește proxy invers, deoarece experiența de pe partea clientă este similară cu cea a unui site fără proxy.
De obicei, serverele proxy anonime se clasifică în trei niveluri de confidențialitate:
Proxy-urile de tip elită maschează adresa IP de origine și nu se identifică ca proxy-uri către domenii.
Ele schimbă periodic blocurile de IP, ceea ce îngreunează identificarea unui IP anonim de către terți.
Proxy-urile anonime modifică adresa IP de destinație cu cea a serverului proxy, dar totuși se identifică ca proxy-uri către domeniu.
Acestea sunt cele mai comune tipuri de servere proxy din prezent.
Proxy-urile transparente nu ascund adresa IP de origine și arată exact de unde provine cererea de trafic.
Companiile sau organizațiile le folosesc de obicei pentru moderarea conținutului și monitorizarea utilizatorilor din rețelele proprii.
De exemplu, biblioteci publice, școli sau departamente IT din corporații mari care vor să se asigure că rețelele nu sunt folosite pentru conținut inadecvat.
Lista completă a protocoalelor folosite de proxy-uri este foarte amplă.
Ea include opțiuni diverse precum Session Initiation Protocol (SIP), folosit pentru rutarea apelurilor telefonice în organizații mari, sau protocoale SMTP pentru servere de email, care protejează împotriva phishing-ului sau spamului.
Pentru simplitate, vom descrie doar câteva dintre cele mai relevante protocoale utilizate la nivel de consum.
Proxy-urile HTTP folosesc protocolul nesecurizat HTTP pentru rutarea cererilor și descărcărilor.
Ele se configurează de obicei în browser sau într-o interfață web.
Sunt rapide și gratuite, dar, de regulă, nu permit conectarea la destinații HTTPS, care reprezintă o mare parte din internetul actual.
Proxy-urile SSL, numite și proxy-uri HTTPS, funcționează similar cu cele HTTP, dar folosesc protocolul HTTPS pentru a cripta traficul.
Astfel poți accesa domenii web protejate cu certificate SSL.
Proxy-urile SOCKS (prescurtare de la Secure Sockets) permit transferul de date conform protocolului SOCKS5.
Protocolul SOCKS5 transmite traficul printr-un server terț, folosind TCP.
Proxy-urile DNS sunt frecvente online și funcționează prin redirecționarea unei cereri DNS către un server DNS sau domeniu web.
Adesea aleg automat un server proxy pentru cererea ta și te pot ajuta să accesezi conținut restricționat în rețeaua ta, cum ar fi cel blocat de Marele Firewall al Chinei.
Proxy-urile Smart DNS îți permit să falsifici geolocația redirecționând doar traficul DNS.
Aceasta este util când vrei să falsifici locația pentru a urmări conținut blocat în regiunea în care te afli.
De exemplu, dacă locuiești în SUA și urmărești un serial, apoi călătorești în altă țară și nu mai găsești serialul disponibil.
Folosirea unui proxy îți permite să stream-ui conținutul preferat în continuare, indiferent unde te afli.
Proxy-urile CGI (Common Gateway Interface) se găsesc în servere proxy bazate pe web și îți oferă funcționalitățile proxy-ului direct în browser sau clientul tău de internet.
Deși unele proxy-uri pot fi integrate în aplicații, cele CGI funcționează strict din browser.
Sunt utile când folosești un dispozitiv sau o rețea care nu îți permite configurarea proxy-urilor, de exemplu un computer public din bibliotecă sau un calculator al unei companii unde nu ai drepturi de administrator.
După ce ai parcurs acest ghid, te-ai putea întreba dacă un VPN oferă majoritatea beneficiilor unui server proxy, dar într-un mod mai sigur și cu mai multe opțiuni.
Răspunsul simplu este da.
Totuși, nu este întreaga poveste.
Dacă vrei doar să falsifici rapid adresa IP, să-ți protejezi anonimatul sau să-ți crești confidențialitatea online cu o soluție ușoară, bazată pe web și adesea gratuită, serverul proxy este o alternativă validă la VPN.
VPN-urile trebuie de obicei instalate pe dispozitiv și necesită permisiuni de administrator pentru software și drivere.
În schimb, multe proxy-uri pot fi folosite printr-un simplu formular web, din aproape orice browser compatibil.
Dacă vrei să afli mai multe despre comparația dintre aceste două tipuri de instrumente, citește articolul nostru despre VPN-uri vs. servere proxy.
