Soluția experimentală este o pulbere ușoară pe care medicii o pot transforma rapid în sânge transfuzabil prin adăugarea de apă
Într-un laborator de la Universitatea din Maryland, o echipă de cercetători abordează una dintre cele mai persistente provocări ale medicinei de urgență: cum să livreze transfuzii de sânge salvatoare pacienților care se află la kilometri distanță de cel mai apropiat spital. Soluția lor experimentală nu este stocată într-un frigider, ci sub forma unei pulberi ușoare – stârnind speranțe printre oamenii de știință și oficialii militari că îngrijirea traumatismelor ar putea ajunge în curând atât la locurile accidentelor, cât și pe câmpurile de luptă, unde pierderea de sânge rămâne principala cauză de deces prevenibil.
În interiorul unei unități de terapie intensivă specializate pentru iepuri, Dr. Allan Doctor și echipa sa simulează trauma unei pierderi severe de sânge. Ei drenează sângele unui iepure pentru a imita starea unei persoane care a suferit un accident grav sau o rănire pe câmpul de luptă. „Acest iepure este încă în stare de șoc. Puteți vedea că stă foarte nemișcat. Este ca și cum ar fi la locul unui accident,” spune Doctor pentru NPR. „Dacă nu am face nimic, ar muri.”
Astăzi, însă, iepurele primește o transfuzie experimentală de sânge artificial. În laborator, un tehnician ridică cu grijă animalul și îi administrează trei seringi cu substanță.
Sângele sintetic este produs prin extragerea hemoglobinei – molecula responsabilă de transportul oxigenului în organism – din sânge expirat. Cercetătorii închid apoi hemoglobina într-un strat protector de grăsime, creând în esență globule roșii artificiale. „Trebuie să acoperim hemoglobina în interiorul unei celule. Este o celulă artificială care o face sigură și eficientă,” explică Doctor.
Ceea ce diferențiază această abordare de eforturile anterioare este învelișul protector din jurul hemoglobinei, conceput pentru a preveni toxicitatea care poate apărea atunci când hemoglobina este lăsată expusă. Echipa apoi liofilizează sângele artificial într-o pulbere care rămâne viabilă ani de zile fără refrigerare.
Doctor notează că sângele artificial poate fi stocat pe termen lung fără a se strica și este ușor de transportat. Atunci când este nevoie în caz de urgență, medicii adaugă pur și simplu apă pentru a reconstitui pulberea, făcând sângele gata pentru transfuzie și permițând începerea tratamentului chiar la locul accidentului.
Potențialul acestei tehnologii se extinde dincolo de urgențele civile. Departamentul Apărării al SUA investește peste 58 de milioane de EUR într-un consorțiu dedicat dezvoltării sângelui sintetic al lui Doctor, cunoscut sub numele de ErythroMer, împreună cu alte progrese necesare pentru transfuzii pe teren.
„Cauza numărul 1 de deces prevenibil pe câmpul de luptă este hemoragia și astăzi,” spune colonelul Jeremy Pamplin, manager de proiect la Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA). „Aceasta este o problemă reală pentru militari și pentru lumea civilă.”
După ce primește cele trei fiole de sânge sintetic, starea iepurelui se îmbunătățește rapid. Echipamentul de monitorizare arată o stabilizare rapidă a semnelor vitale, iar iepurele reia comportamentul normal. Doctor subliniază că culoarea roz sănătoasă a iepurelui, inclusiv a ochilor și a urechilor, arată că oxigenul este livrat eficient în tot corpul. „Este uimitor cât de repede poate funcționa,” spune el.
Testarea de laborator pe sute de iepuri a sugerat că sângele artificial este atât sigur, cât și eficient în restabilirea sănătății după o pierdere acută de sânge. Fiecare animal utilizat în studiu este în cele din urmă eutanasiat pentru ca cercetătorii să poată examina sănătatea țesuturilor și a organelor, asigurând siguranța sângelui artificial.
Deși rezultatele timpurii sunt promițătoare, Doctor recunoaște că studiile la scară largă pe oameni nu au început încă. „Sunt foarte plin de speranță,” spune el, deși trebuie încă să demonstreze siguranța și eficacitatea în fața Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA).
Calea de urmat rămâne provocatoare. Deși o echipă de cercetare din Japonia testează deja un produs similar pe oameni, scepticismul persistă printre experți. „Cred că este o abordare rezonabilă,” spune Tim Estep, un consultant științific în domeniu. „Dar pentru că acest domeniu a fost atât de provocator, dovada va fi în studiile clinice… A paria pe o singură tehnologie acum este, în general, dificil.”
