Codurile invizibile din modelele de lumină oferă o nouă modalitate de a autentifica conținutul video
Într-o perioadă în care videoclipurile fabricate sunt din ce în ce mai greu de identificat, cercetătorii de la Universitatea Cornell au dezvăluit o nouă tehnică criminalistică ce ar putea oferi verificatorilor de fapte un avantaj critic. Metoda încorporează filigrane digitale invizibile în sursele de lumină ale unei scene, permițând investigatorilor să verifice autenticitatea materialului video după ce a fost înregistrat.
Conceptul, numit iluminare codificată prin zgomot (noise-coded illumination), a fost prezentat pe 10 august la SIGGRAPH 2025 în Vancouver, Columbia Britanică, de către Peter Michael, un student absolvent în informatică la Cornell, care a condus proiectul. Abordarea a fost imaginată pentru prima dată de Abe Davis, un profesor asistent.
„Aceasta este o problemă importantă, în curs de desfășurare,” a spus Davis. „Nu va dispărea și, de fapt, va deveni doar mai dificilă.”
Strategiile anterioare de filigranare au fost de obicei încorporate direct în fișierele video, modificând elemente minuscule ale pixelilor pentru a crea un identificator ascuns. Deși eficiente în condiții controlate, acele sisteme necesită cooperarea dispozitivului sau a platformei care creează materialul video. Dacă un actor rău intenționat alege să nu folosească o cameră sau un software de captură compatibil, filigranul digital nu va apărea niciodată – făcând aplicarea impracticabilă.
Abe Davis, stânga, și studentul absolvent Peter Michael cu o lumină de filigran. (Desc)
Sursele de lumină programabile, cum ar fi monitoarele de calculator, iluminatul de studio sau anumite corpuri de iluminat cu LED, pot fi încorporate cu modele de luminozitate codificate folosind doar software. Lămpile standard neprogramabile pot fi adaptate prin montarea unui cip compact – de mărimea unui timbru poștal – care fluctuează subtil intensitatea luminii conform unui cod secret.
Codul încorporat constă în variații minuscule ale frecvenței și luminozității luminii, care sunt imperceptibile cu ochiul liber. Michael a explicat că aceste fluctuații sunt proiectate pe baza cercetărilor privind percepția vizuală umană.
Codul unic al fiecărei lumini produce efectiv o înregistrare de joasă rezoluție, marcată temporal, a scenei în condiții de iluminare ușor diferite. Davis se referă la acestea ca videoclipuri codificate.
„Când cineva manipulează un videoclip, părțile manipulate încep să contrazică ceea ce vedem în aceste videoclipuri codificate,” a spus Davis. „Și dacă cineva încearcă să genereze un videoclip fals cu AI, videoclipurile codificate rezultate arată doar ca niște variații aleatorii.”
Comparând modelele codificate cu materialul video suspect, analiștii pot detecta secvențe lipsă, obiecte inserate sau scene modificate. De exemplu, conținutul eliminat dintr-un interviu ar apărea ca goluri vizuale în videoclipul codificat recuperat, în timp ce elementele fabricate ar apărea adesea ca zone negre solide.
Cercetătorii au demonstrat utilizarea a până la trei coduri de iluminare independente în aceeași scenă. Această stratificare crește complexitatea filigranului și ridică dificultatea pentru potențialii falsificatori, care ar trebui să replice mai multe videoclipuri codificate sincronizate, care să se potrivească toate cu materialul vizibil.
„Chiar dacă un adversar știe că tehnica este folosită și cumva descoperă codurile, munca sa este încă mult mai grea,” a adăugat Davis. „În loc să falsifice lumina pentru un singur videoclip, trebuie să falsifice fiecare videoclip codificat separat, și toate acele falsuri trebuie să fie în concordanță unele cu altele.”
Testele pe teren au arătat că metoda este eficientă în anumite medii exterioare și funcționează constant pe diferite tonuri de piele.
Echipa spune că, deși iluminarea codificată prin zgomot reprezintă un avans promițător, nu este o soluție definitivă împotriva media sintetice. Pe măsură ce instrumentele AI generative devin mai sofisticate, cercetătorii se așteaptă ca tacticile de producere a falsurilor realiste să continue să evolueze.
„Videoclipul era odată tratat ca o sursă de adevăr, dar aceasta nu mai este o presupunere pe care o putem face,” a spus Davis. „Acum poți crea practic un videoclip cu orice vrei. Asta poate fi distractiv, dar și problematic, pentru că devine din ce în ce mai greu să spui ce este real.”`
