Pactul intermediat de Trump permite exporturile de cipuri AI către China în schimbul unei cote de 15% din venituri
Casa Albă a încheiat un acord fără precedent cu Nvidia și AMD, permițând companiilor să reia exporturile de cipuri AI către China în schimbul unei cote din venituri. Mișcarea semnalează o schimbare bruscă în politica de export a SUA și a stârnit îngrijorări că deciziile de securitate națională ar putea deveni un exercițiu de tip „plătește pentru a juca”.
La începutul acestei săptămâni, Casa Albă a confirmat că giganții americani de semiconductori, Nvidia și AMD, vor plăti 15 la sută din veniturile lor din vânzările anumitor cipuri avansate către China direct guvernului SUA. Reuters raportează că acordul fără precedent, intermediat de președintele Donald Trump, deschide calea pentru ca firmele să reia exporturile de procesoare AI anterior interzise către China, marcând o abatere bruscă de la decenii de politică americană de control al exporturilor.
Anunțul a stârnit deja discuții în cadrul administrației despre dacă aranjamente similare s-ar putea aplica și altor producători de cipuri.
„Acesta se aplică acestor două companii; poate s-ar putea extinde în viitor și la alte companii,” a declarat secretarul de presă Karoline Leavitt în timpul unei conferințe de presă. „Cred că este o idee și o soluție creativă.”
Administrațiile anterioare au tratat regulile de export pentru tehnologiile sensibile ca fiind nenegociabile, concepute pentru a proteja securitatea națională de presiunea comercială. Companiile care încercau să vândă semiconductori avansați Chinei rareori au văzut flexibilitate, indiferent de costul comercial. Acum, acordul președintelui Trump cu Nvidia și AMD introduce ceea ce mulți legislatori și analiști numesc un cadru „plătește pentru a juca”, unde negocierile și concesiile financiare ar putea modela din ce în ce mai mult deciziile de licențiere.
Schimbarea de curs a administrației a declanșat un val de reacții din partea Congresului, a experților din industrie și a juriștilor. Observatorii ridică întrebări nu numai despre motivațiile din spatele acordului, ci și despre implicațiile pe termen lung pentru modul în care firmele americane vor concura și cât de mult poate – și ar trebui – să se îndoaie politica de securitate națională în fața forțelor pieței.
Președintele Trump a apărat acordul, spunând că permiterea reluării exporturilor de către Nvidia și AMD în schimbul unei cote din venituri creează „un acord care ar aduce beneficii națiunii.” El a indicat, de asemenea, deschiderea de a permite Nvidia să vândă versiuni reduse ale cipurilor sale de top Blackwell către China și a sugerat că aranjamente similare s-ar putea extinde și la alte firme de semiconductori.
Administrația a blocat vânzările cipului H20 de la Nvidia și ale cipului MI308 de la AMD la începutul acestui an, din motive de securitate națională. A inversat cursul în iulie, după negocieri legate, se pare, de discuții mai ample despre mineralele de pământuri rare și comerț, permițând companiilor să reia exporturile.
Noua abordare a atras critici aspre din partea membrilor Congresului din ambele partide. Reprezentantul John Moolenaar din Michigan, președintele republican al Comitetului Select al Camerei pentru China, a declarat pentru Reuters că controalele la export sunt o apărare critică a securității naționale, avertizând că acordarea de licențe pentru venituri ar putea stabili un precedent periculos. Reprezentantul Raja Krishnamoorthi din Illinois, democratul de rang înalt al comitetului, a adăugat că punerea unei valori monetare pe securitate ar semnala Chinei și aliaților SUA că factorii de decizie politică ar putea negocia aceste principii contra cost.
Oficialii administrației au declarat că ei cred că riscurile de securitate de la permiterea vânzărilor cipului H20 de la Nvidia sunt minime, menționând că produsul este deja disponibil pe scară largă în China. Secretarul pentru Comerț, Howard Lutnick, a numit H20 al patrulea cel mai bun cip al Nvidia și a sugerat că menținerea firmelor chineze dependente de tehnologia americană servește interesele Americii.
Legalitatea aranjamentului rămâne incertă. Avocatul comercial Jeremy Iloulian a spus că, fără mai multe detalii, este dificil de determinat dacă acordul se consideră o taxă de export sau o altă formă de plată. Kyle Handley, profesor la Universitatea din California, San Diego, a adăugat că pare să funcționeze ca o taxă de export, indiferent de etichetă.
Nvidia a răspuns solicitărilor de comentarii, spunând că respectă pe deplin regulile guvernului SUA pentru piețele globale și speră că reglementările de control al exporturilor vor permite companiilor americane să concureze în China și în întreaga lume. În mod similar, AMD a confirmat că autoritățile americane au aprobat exporturile unora dintre procesoarele sale AI către China, dar nu a abordat prevederea de împărțire a veniturilor, menționând doar că respectă toate controalele la export ale SUA.
Analiștii din industrie au avertizat că cerința de împărțire a veniturilor ar putea reduce marjele de profit ale producătorilor de cipuri și ar putea încuraja Washingtonul să impună taxe similare și pentru alte exporturi critice. Analiștii de la Bernstein au proiectat că măsura ar putea reduce marjele brute ale procesoarelor destinate Chinei cu 5 până la 15 puncte procentuale, tăind aproximativ un punct procentual din marjele totale ale companiei.
În același timp, unii observatori au văzut un potențial avantaj. Sarah Kreps, profesor la Școala de Politici Publice Brooks de la Cornell, a remarcat că administrația pare acum dispusă să negocieze pe probleme anterior nenegociabile și a sugerat că acesta s-ar putea să nu fie ultimul astfel de acord. Hendi Susanto, un manager de portofoliu la Gabelli, care deține acțiuni Nvidia, a adăugat că, deși remiterea ar putea presa finanțele, ar putea, de asemenea, să păstreze accesul la piața mare și în creștere din China.
Acordul dintre Casa Albă și doi dintre principalii producători de semiconductori din America reflectă un nou capitol la intersecția dintre securitatea națională, strategia economică și negocierile corporative la nivel înalt. În acest peisaj emergent, limitele politice par din ce în ce mai deschise la negocieri financiare, ridicând întrebări despre cât de mult ar trebui să influențeze considerentele de piață deciziile de securitate națională.
