Dar poate rula Doom?
Vaporizatoarele (vape-urile) nu mai sunt ce erau acum câțiva ani. Unele au acum ecrane, de la cele simple – care afișează încărcătura și numărul aproximativ de pufuri rămase – la LED-uri elaborate care arată logo-uri de marcă cu spectacole de lumini RGB colorate. Un modder de fiare vechi a arătat că aceste mici computere de unică folosință pot avea o a doua viață cu puțină inginerie creativă.
În ceea ce ar putea fi cea mai tocilară întorsătură a vapatului de până acum, un inginer a transformat un vaporizator de unică folosință într-un server web complet funcțional. Așa este: un dispozitiv care rulează cu doar 24 KB de memorie flash și 3 KB de RAM – de obicei menit să urmărească câte pufuri au mai rămas – poate acum găzdui o pagină web. Pentru context, aceasta nu este suficientă memorie pentru a stoca un singur selfie de înaltă rezoluție, și totuși poate servi chiar postarea de blog care îl descrie.
Creierul din spatele acestui hack „vape-to-website”, Bogdan Ionescu, a petrecut ani de zile colectând vaporizatoare aruncate de la prieteni și familie. La început, era vorba doar despre recuperarea bateriilor, dar curiozitatea – și o doză de obsesie la limită – au dus curând la un experiment mai ambițios: punerea online a acestor mici suzete pentru adulți. Într-un fel, a fost o a doua viață ciudată, dar impresionantă, pentru un dispozitiv pe care majoritatea oamenilor l-ar fi aruncat.
Microcontrolerul ARM Cortex-M0+ încorporat al vaporizatorului, integrat în circuitul său Puya IC, a fost cheia pentru a-l aduce online. Folosind semihosting și un protocol vintage numit SLIP, Ionescu a convins dispozitivul să trimită și să primească pachete IP, transformându-l efectiv în cel mai mic modem dial-up pe care îl veți vedea vreodată. Performanța a fost inițial dureros de lentă: paginile se încărcau greu, iar ping-urile durau peste o secundă.
„Un telefon vechi de 10 ani abia poate încărca Google, iar acesta este de aproximativ 100 de ori mai lent,” a remarcat modder-ul.
După optimizarea fluxului de date, gestionarea eficientă a RAM-ului și gruparea scrierilor seriale, vaporizatorul a devenit „fulgerător de rapid”, a glumit Ionescu. Acum încarcă o pagină în aproximativ 160 de milisecunde, cu zero pierderi de pachete, o îmbunătățire masivă față de timpul de încărcare de 20 de secunde pe care a fost tentat să-l lase, deoarece era „atât de prost, încât este de fapt amuzant.”
Pentru tocilarii din tehnologie, este o performanță de geniu în ingineria sistemelor înglobate – înghesuirea unui server web funcțional în mai puțină memorie decât un ceas digital. Pentru toți ceilalți, este pur și simplu hilar. Imaginați-vă că navigați pe un site web găzduit pe ceva ce în mod normal inhalați și aruncați la gunoi.
Postarea de pe blog intră și mai adânc în trucurile microcontrolerului, de la ciudățeniile memoriei flash la un mic API JSON care numără solicitările de pagini. Nu trebuie să fii programator pentru a aprecia absurditatea. Un vaporizator de unică folosință care se dublează ca server web nu este doar reciclare – este definiția cloud computing-ului.
Puteți aprofunda toate detaliile tehnice în postarea de pe blogul lui Ionescu. Dacă doriți să încercați singur serverul-vape, link-ul se află în articol. Noi nu am reușit să-l facem să funcționeze – doar un zid de erori 503 – dar poate veți avea mai mult noroc. O atenționare: rulează pe vechiul HTTP, nu pe HTTPS, ceea ce are sens având în vedere limitele serverului de unică folosință.
