Adevărul despre 4K, 8K și dincolo de ele
Producătorii continuă să lanseze noi modele de televizoare cu panouri Ultra HD și chiar cu rezoluții mai mari. Cu toate acestea, potrivit unui studiu recent din Marea Britanie, o mare parte din acest efort ar putea fi în mare parte inutil, deoarece ochiul uman are o „limită de rezoluție” naturală.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Cambridge și-a propus să determine numărul real de pixeli pe care ochiul uman îi poate percepe efectiv. Folosind un monitor 4K glisant, care putea fi apropiat sau îndepărtat de privitor, au descoperit că ochiul poate detecta mult mai mulți pixeli decât se credea anterior, dar că televizoarele mai mari au adesea o densitate de pixeli mult peste ceea ce majoritatea spectatorilor pot aprecia.
Experimentul a dus la identificarea a ceea ce cercetătorii numesc „rezoluție retiniană” – pragul de pixeli dincolo de care adăugarea mai multor pixeli nu îmbunătățește calitatea percepută a imaginii. Această limită depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea ecranului, iluminarea camerei și distanța dintre privitor și afișaj.
Concluzia cheie a studiului este că, într-o sufragerie tipică, un spectator așezat la 2,5 metri distanță ar fi perfect deservit de un ecran 2K/QHD de 44 de inci. Un televizor de aceeași dimensiune cu rezoluție Ultra HD (4K sau 8K) ar oferi pur și simplu mai mulți pixeli decât poate detecta ochiul, oferind un beneficiu perceptibil redus sau inexistent.
În loc să se bazeze pe specificațiile tradiționale ale televizoarelor, cercetătorii au testat cât de bine puteau participanții să detecteze linii în modele de diferite culori. Ei au măsurat pixeli pe grad (PPD), numărul de pixeli individuali care se încadrează într-o porțiune de un grad a câmpului vizual al unui privitor.
Standardul convențional de acuitate vizuală 20/20 sugerează că ochiul uman are un PPD de 60 de pixeli. Cu toate acestea, studiul a constatat că acest test din secolul al XIX-lea subestimează percepția umană: participanții cu vedere normală sau corectată au avut în medie 94 PPD la vizualizarea imaginilor în tonuri de gri. Modelele roșii și verzi au redus ușor PPD-ul detectabil la 89, în timp ce liniile galbene și violete au obținut un scor și mai mic, de 53 PPD.
Așa cum a explicat co-autorul studiului, profesorul Rafał Mantiuk, creierul uman nu poate percepe culorile atât de bine. „Ochii noștri sunt în esență senzori care nu sunt chiar atât de grozavi, dar creierul nostru procesează acele date în ceea ce crede că ar trebui să vedem,” a spus el.
Cercetătorii au dezvoltat, de asemenea, un calculator online de rezoluție a afișajului, care permite utilizatorilor să determine rezoluția și dimensiunea optimă a ecranului în funcție de configurația lor specifică de vizionare. Ei speră că descoperirile lor vor informa standarde de fabricație mai bune în industria TV.
Dacă concluziile lor se mențin, ar putea explica de ce piața pentru afișaje 8K, 16K sau chiar mai mari rămâne limitată. Sony, de exemplu, a întrerupt deja producția de noi televizoare 8K pentru moment.
