Când reformatezi un disc, un card de memorie sau un stick USB trebuie să alegi un sistem de fișiere. Dacă vezi opțiunile FAT32, exFAT și NTFS și nu știi ce să alegi, iată ce trebuie să știi.
Când cumperi o nouă unitate de stocare, este posibil să primești un mesaj că trebuie reformattată. Însă care format este cel mai potrivit?
Principalele opțiuni pentru unitățile detașabile și cardurile de memorie sunt FAT32, exFAT și NTFS, NTFS fiind considerat un sistem de fișiere mai modern. Sistemul de operare pe care îl folosești și modul în care plănuiești să utilizezi unitatea influențează alegerea sistemului de fișiere.
Un sistem de fișiere este un mecanism de organizare a fișierelor pe un dispozitiv de stocare sau în sistemul de operare. El definește ce informații pot fi stocate și ce nume de fișiere, permisiuni și atribute pot fi asociate fișierelor.
Toate aceste formate au fost dezvoltate de Microsoft, iar Windows suportă NTFS, FAT32 și exFAT. Ele funcționează și pe dispozitive Apple, deși unele sunt doar în citire, ceea ce înseamnă că poți vedea fișierele pe Mac, dar nu le poți salva.
FAT32 face parte din familia File Allocation Table și este cel mai vechi dintre cele trei sisteme, creat inițial pentru dischete. A fost lansat în Windows 95, dar rămâne cel mai răspândit sistem de fișiere datorită utilizării pe carduri de memorie și stick-uri USB.
FAT32 nu este la fel de eficient ca sistemele mai noi, dar este compatibil cu o gamă variată de dispozitive vechi și noi. Fiind prezent de foarte mult timp, a devenit standardul implicit, iar multe stick-uri USB sunt livrate formatate FAT32 pentru compatibilitate maximă.
Deși compatibilitatea este un avantaj, FAT32 are limitări. Nu poți salva fișiere individuale mai mari de 4 GB pe o unitate formatată FAT32, iar partițiile nu pot depăși 8 TB.
Versiunile mai noi de Windows nu funcționează întotdeauna cu FAT32, așa că nu formata un disc intern în acest sistem. Dacă lucrezi cu fișiere mari, de exemplu video necomprimat sau fotografii de înaltă rezoluție, FAT32 nu este o alegere bună.
Totuși, dacă vrei să rulezi Windows de pe un stick USB, poți folosi FAT32.
Funcționează cu: Windows, macOS, Linux, console de jocuri și orice dispozitiv cu port USB
Limitări de stocare: fișiere de până la 4 GB și partiții de până la 8 TB
Ideal pentru: stocarea fișierelor mici pe medii detașabile pentru diverse dispozitive
exFAT a fost introdus în 2006 și adăugat în Windows XP și Vista printr-o actualizare software. Acest sistem se situează la mijloc între vechiul FAT32 și formatul mai modern NTFS.
exFAT este proiectat pentru portabilitate și optimizat pentru stick-uri USB. Este la fel de simplu ca FAT32, dar fără restricțiile privind dimensiunea fișierelor.
Totuși, îi lipsesc unele funcționalități oferite de NTFS. În ansamblu, nu este la fel de compatibil ca FAT32, dar oferă un grad mai bun de compatibilitate decât NTFS.
De exemplu, exFAT permite citire și scriere pe macOS, în timp ce NTFS este doar în citire pe Mac. Unitățile exFAT pot fi accesate și pe Linux cu software adecvat. Consolele moderne de jocuri precum PS4, PS5, Xbox One și Xbox Series X/S folosesc exFAT, în vreme ce generațiile anterioare nu îl suportă.
Funcționează cu: toate versiunile de Windows și versiunile moderne de macOS. Pentru Linux mai vechi este necesar software suplimentar, dar orice distribuție cu Kernel 5.7 sau mai nou (de exemplu Ubuntu 22.04+) suportă exFAT nativ.
Limitări de stocare: fișiere și partiții de până la 128 PB; lipsesc unele caracteristici NTFS
Ideal pentru: stocarea și transferul fișierelor mari pe mai multe dispozitive
NTFS (New Technology File System) este principalul sistem de fișiere dezvoltat de Microsoft. Toate calculatoarele cu Windows moderne îl folosesc implicit, iar atunci când instalezi o versiune nouă de Windows pe un disc, acesta este formatat în NTFS. El diferă de FAT32 și exFAT prin caracteristica de jurnalizare, care monitorizează modificările înainte de a le scrie pe disc, ajutând la recuperarea datelor în caz de eroare de sistem.
În plus față de jurnalizare, NTFS suportă fișiere de până la 8 PB, permisiuni detaliate pentru fișiere, funcții de criptare pentru securitate sporită și copii shadow pentru backup-ul datelor.
Datorită acestor caracteristici, NTFS este o alegere bună pentru rularea sistemelor de operare. De fapt, computerele moderne cu Windows trebuie să folosească NTFS pentru partiții.
Principalul dezavantaj este compatibilitatea redusă. Pe Mac este doar în citire, iar suportul pe Linux variază în funcție de distribuție. Consolele PlayStation nu îl acceptă, în timp ce Xbox One și X/S îl pot folosi.
Alte dispozitive detașabile au compatibilitate și mai limitată, dacă îl susțin măcar.
Prin urmare, merită să folosești NTFS doar dacă știi că vei lucra exclusiv în Windows și nu ai nevoie de compatibilitate cu macOS sau Linux.
Funcționează cu: toate versiunile de Windows; în citire pe Mac și pe unele distribuții Linux; suportat pe Xbox One și X/S
Limitări: compatibilitate cross-platform limitată
Ideal pentru: discuri interne cu Windows sau medii detașabile folosite exclusiv pe PC-uri cu Windows
Dacă ai un stick USB de capacitate mică, FAT32 poate fi suficient. Pentru unități mai mari care trebuie să stocheze fișiere voluminoase, exFAT este mai potrivit.
Ambele formate oferă compatibilitate cross-platform pentru un disc extern folosit pe mai multe dispozitive. NTFS este alegerea potrivită pentru un disc intern ce rulează Windows.
Poți folosi NTFS și pe un mediu detașabil dacă știi sigur că îl vei conecta doar la computere cu Windows.
Dacă ai nevoie de un disc extern pentru Mac, va trebui să reformatezi de la NTFS la exFAT sau la Sistemul de fișiere Apple (APFS). APFS a înlocuit vechiul HFS+ în 2016 și a adăugat funcții de criptare, securitate și fiabilitate care lipseau anterior. Dacă folosești discul doar pe Mac, APFS este soluția ideală.
