Este necesar să iei pauze, dar când lucrezi de acasă există o linie fină între odihna care îți crește productivitatea și procrastinare. Iată ce trebuie să știi ca să te reîncarci corect.
Niciodată nu vei fi la cel mai bun nivel dacă urmărești să fii 100% productiv tot timpul. E imposibil pentru oricine să lucreze nonstop fără consecințe, fie că e vorba de scăderea calității, a cantității sau a siguranței. Cu toții avem nevoie de pauze.
Dacă ești destul de nou în munca de acasă, s-ar putea să fii tentat să compari programul tău de pauze cu cel de la birou. Poate te gândești: „Aș fi petrecut 10 minute despachetând ceva dacă aș fi fost la birou?” Sau: „Nu mă distrag de obicei atât de tare când sunt la serviciu.” Nu face asta.
Oricine a lucrat de la distanță pentru mult timp îți va spune că nu are sens să compari rutina de pauze de la birou cu cea de acasă. Sunt două medii diferite. Factorii de deranj sunt alții, concentrarea e alta, iar productivitatea e diferită. Îți va lua ceva timp să îți găsești propriul ritm de lucru.
Din 2020, viața nu mai e la fel pentru majoritatea oamenilor. Poate ești mai distras de știri. Poate te întrerup copiii, animalele de companie sau alți membri ai familiei. Poate te confrunți cu simptomele COVID prelungit. Chiar dacă lucrurile s-au stabilizat, probabil nu ai lucrat în condiții identice mai mult de câteva luni la rând. Mediul se schimbă constant și asta îngreunează formarea unor obiceiuri bune.
În plus, toate aceste schimbări ne pun sub mai mult stres decât de obicei. Stresul îți scade energia. Când energia e la pământ, ai nevoie de o pauză. Eu susțin că îngrijirea de sine înaintea productivității te va menține mai sănătos și mai fericit. Contrar așteptărilor, pe termen lung îți va îmbunătăți productivitatea, dacă o faci corect.
Profesioniștii care lucrează cu informații, inclusiv eu, își gestionează singuri programul de pauze. Nouă ne revine responsabilitatea de a decide când facem o pauză de două minute ca să citim știri sau cât de încet să mergem până la bucătărie pentru un pahar cu apă.
Adesea, oamenii iau pauze bazându-se pe intuiție, fără să țină cont de cât de multă recuperare le trebuie sau când va fi următoarea pauză. Nu toată lumea are o intuiție bună. E ușor să te pierzi pe net când iei o pauză. La fel de ușor e să întrerupi o sarcină cu intenția de a lua o pauză și să te trezești verificând e-mailuri. Asta nu e o pauză.
Pentru a lua pauze care chiar ne ajută să fim mai productivi, trebuie să înțelegem teoria din spatele modului în care funcționează ele.
Când vorbim despre epuizarea profesională, adică burnout-ul, cercetătorii apelează la modelul conservării resurselor. Teoria, dezvoltată de Stevan E. Hobfoll în anii 1980, explică cum gestionăm stresul. Pe scurt, toți avem resurse interne pentru a face față stresului. Le consumăm, dar la un moment dat trebuie să le refacem.
La momentul respectiv, experții începeau să conștientizeze că stresul (sau „stresorii”) e constant și omniprezent, nu doar acut și provocat de evenimente unice. Cu alte cuvinte, stres apare de fiecare dată când muncim. Nu trebuie un eveniment traumatic la locul de muncă ca să apară stresul legat de muncă. Stresul e mereu acolo și ne consumă resursele. Când resursele se epuizează și sunt amenințate, apare burnout-ul.
Deci, ce trebuie să facem pentru a reface resursele? În ce condiții ne simțim vindecați și odihniți după stres? Cercetătorii care au studiat vacanțele au ajuns la concluzia că trei lucruri ajută: reflecția pozitivă asupra muncii, dezvoltarea abilităților și relaxarea. Alte două aspecte care pot ajuta sunt petrecerea timpului cu prietenii în weekend și evitarea situațiilor neprevăzute când îți dorești timp liber, de exemplu o pană pe drum.
Dacă luăm o privire de ansamblu, totul înseamnă că, pentru a scăpa de stresul profesional, trebuie să îndeplinim două condiții: să nu lucrăm și să facem ceva plăcut.
Poate pare evident, dar dacă ai luat o pauză de la o sarcină lucrând în continuare, de exemplu verificând e-mailuri, nu ai făcut cu adevărat o pauză.
Acum știm că pauzele trebuie să fie cu adevărat departe de muncă și de tot ce ține de muncă. E-mailul nu e o pauză. Nici discuțiile despre serviciu cu colegii, oricât de cathartice ar fi, nu sunt pauze.
Două întrebări frecvente despre pauze sunt: „Cât de frecvente ar trebui să fie pauzele?” și „Cât de lungi ar trebui să fie, pentru maximul de beneficiu?”
Nu e simplu să punem numere exacte pe lungime și frecvență. Unele studii au încercat asta pentru angajații care lucrează cu informații, dar nu există un consens. Un articol popular din 2014 de pe The Muse recomandă să lucrezi 57 de minute, urmate de o pauză de 17 minute, dar nu aș miza prea mult pe aceste cifre. Ele provin de la o companie care monitorizează folosirea calculatoarelor și nu includ detalii despre subiecți sau analiza datelor.
Un studiu mai solid a arătat că timpul optim de pauze este de aproximativ 12% din ziua de lucru. Același studiu a constatat că pauzele scurte și dese sunt mai eficiente decât una sau două pauze lungi. Dacă aplicăm 12% la o zi de lucru de opt ore, obținem aproximativ 58 de minute de pauză. De exemplu, cinci pauze de câte 12 minute fiecare ar fi ideale.
Expertul în ergonomie și profesor emerit la Universitatea Cornell, Alan Hedge, recomandă ca pentru sănătate și prevenirea accidentărilor legate de muncă la computer să iei o pauză la fiecare 20 de minute. Pot fi micro-pauze, dar e de preferat să te ridici, să te întinzi și să te plimbi un minut sau două. Mișcarea îmbunătățește circulația, confortul și performanța, reducând și riscul de accidentări.
Există mult mai multe de știut decât motivele pentru care pauzele sunt benefice, cum ar trebui să fie și cât de des să le iei. Trebuie să ții și de programul de pauze ales și să te întorci la lucru când acestea se termină.
O aplicație pe care o folosesc uneori când am nevoie de un program mai strict de lucru și pauză este Strict Workflow. E o extensie pentru Chrome care implementează, fără a încălca trademark-uri, tehnica Pomodoro pe calculatorul tău.
Tehnica Pomodoro împarte timpul în faze de lucru și faze de pauză. Lucrezi x minute, apoi iei pauză y minute și repeți. Autorul Francesco Cirillo a descris metoda într-o carte cu același nume. „Pomodoro” vine de la cronometrul în formă de roșie folosit pentru a cronometra fazele de lucru și pauză. Extensia Strict Workflow nu e decât un timer care schimbă culoarea și emite un semnal sonor când faza de lucru sau pauză se încheie. Un avantaj în plus față de un cronometru clasic e că poți bloca accesul la site-uri care te distrag, cum ar fi Facebook sau Twitter, pe durata fazei de lucru.
Există și aplicații care fac pauzele obligatorii. Un exemplu este Time Out pentru Mac. Cu permisiunea ta, blochează accesul la întregul calculator în timpul pauzei și îl deblochează abia când se termină timpul alocat.
Aplicațiile pentru pauze sunt folosite des de cei care vor să evite leziunile de stres repetitiv și oboseala ochilor, pentru că te obligă să te ridici de la birou în fiecare pauză. Dacă îți place să navighezi pe internet ca parte din pauză, folosește o extensie. Sau stabilește-ți regula să faci asta doar pe telefonul mobil.
O altă modalitate de a introduce pauze în programul zilnic este să te ridici de la birou de fiecare dată când senzorul de inactivitate al brățării de fitness vibrează. Multe dispozitive au această funcție. În intervalul orar ales, de exemplu 8:00–18:00, dacă nu te miști pentru un anumit număr de minute, brățara vibrează și uneori afișează un mesaj. Implicit e setat la 60 de minute de inactivitate, dar de obicei poți modifica valoarea. Setează-l la 55 de minute pentru câteva momente în plus să îți închei ce ai început înainte de pauză.
Ca să afli mai multe sfaturi despre munca de acasă, citește aceste 20 de sfaturi pentru munca de acasă.
