Dacă mâine ar fi detectat un semnal confirmat, urmat de o navă interstelară avansată cu verișorii noștri interstelari la bord, are cineva un plan?
Suntem singuri? Pentru a răspunde la această întrebare, să începem cu ceea ce știm.
Conform NASA, „universul vizibil are o rază de aproximativ 15 miliarde de ani-lumină, adică de 300.000 de ori mai mare decât Calea Lactee.” Este mult spațiu.
Ce se află acolo? Bună întrebare.
Continuăm să căutăm, dar acum avem tehnologie suficient de avansată pentru a transmite rezultatele. Telescopul spațial Hubble a observat obiecte la o distanță de 13,4 miliarde de ani-lumină și, folosind imaginile câmpului profund, a identificat până acum 10.000 de galaxii.
Pentru a extinde munca lui Hubble, telescopul James Webb a trimis deja imagini incredibile, incluzând o analiză în infraroșu a unei planete dincolo de sistemul nostru solar.
În privința numărului de galaxii care au planete ce ar putea susține viața, misiunile Kepler și K2 ale NASA și apoi TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) și-au propus să descopere „sute de planete de dimensiuni terestre sau mai mici, aflate în zona locuibilă sau în apropierea acesteia, și să stabilească proporția stelelor din galaxia noastră care ar putea avea astfel de planete.”
Cercetătorii de la JPL/Caltech țin evidența la Arhiva de exoplanete a NASA.
Este uimitor că până acum au fost identificate 5.178 de exoplanete. După cum a subliniat astrobiologul Dr. Nathalie Cabrol în lucrarea ei Alien Mindscapes—A Perspective on the Search for Extraterrestrial Intelligence, aceasta reprezintă „o dovadă puternică că sistemul nostru solar nu este o excepție, ci doar unul dintre nenumăratele din univers.”
Așadar, nu suntem (total) unici. Dar există viață acolo așa cum o cunoaștem noi? Și știe ea că suntem aici?
Cealaltă întrebare este dacă formele de viață de pe exoplanete sunt microbii de pe care îi cunoaștem sau matematicieni. A doua categorie ar fi suficient de avansată pentru a construi un vas interstelar.
Desigur, dacă există, microbii ar putea călători accidental, dar vom discuta mai târziu despre riscul agenților patogeni interplanetari.
Astronomul Dr. Jill Tarter (inspirația pentru Dr. Ellie Arroway, interpretată de Jodie Foster în filmul Contact din 1997) caută anomalii în semnalele spațiale din 1977, atât la NASA, cât și la SETI.
În 2021, Dr. Tarter a declarat pentru NPR că „nu știm cum să identificăm inteligența la distanțe interstelare, așa că folosim tehnologia ca substitut. Dacă detectăm un semnal, știm că este posibil să supraviețuiești adolescenței tehnologice și să devii o tehnologie matură. Altcineva a trecut prin asta, deci putem și noi.”
Dacă au reușit, iar acum se îndreaptă spre noi, ce se întâmplă apoi? Ca membru fondator al Comitetului Permanent SETI al Academiei Internaționale de Astronautică (IAA), Dr. Tarter a contribuit la elaborarea primelor Declarații de principii privind activitățile după detectarea inteligenței extraterestre în 1989.
Aceasta a fost adoptată ulterior de SETI și actualizată în 2018. Scopul ei este „să pregătească, să reflecte, să gestioneze, să consilieze și să consulte în pregătirea și la descoperirea unui semnal de origine extraterestră inteligentă.”
Declarația detaliază și procesul de validare științifică și comunicare cu Națiunile Unite pentru pașii următori. Ciudat, pe site-ul ONU nu există nicio informație despre cum vor gestiona apelul respectiv.
Conform principiilor IAA, să presupunem că semnalul este captat de NRAO Very Large Array din New Mexico. Datele sunt apoi distribuite astronomilor din întreaga lume și locația este verificată.
Apoi, tot în mod neașteptat, se observă un obiect aerian neidentificat și de Pan-STARRS1 din Hawaii (care a detectat primul obiect interstelar care a vizitat sistemul nostru solar, în 2017).
Nu există nicio garanție că sunt legate. Sau poate chiar se întâmplă. Ei vin. Ce urmează?
Ne putem uita, până la un punct, la arhiva cinematografică. Dacă e ceva ce am învățat trăind în Los Angeles, e că studiourile de la Hollywood au consilieri pe care îi consultă pentru scenarii sensibile, inclusiv pentru apărare națională, de la Arrival la Independence Day: Resurgence. Chiar și Tom Cruise are propriul consilier militar.
Astfel, pe baza tuturor filmelor cu aterizări extraterestre, forțele armate vor fi mobilizate, iar Departamentul Apărării va aduna rapid experți pentru a actualiza Evaluarea amenințărilor la scară mondială și pentru a contura scenarii posibile.
Când am acoperit Comandamentul Cibernetic al Armatei SUA în 2016, am văzut personal uniforme prezentând software de război simulativ într-o cameră alăturată. Este o practică standard să „joci” toate scenariile de dezastru pentru a crea planuri strategice.
Experții pregătesc astfel de scenarii încă din timpul Războiului Rece. Agenția Națională de Securitate (NSA) a declasificat recent documente din al Doilea Război Mondial, multe referindu-se la acest subiect, dar sunt practic de neînțeles din cauza cenzurării.
Dacă semnalul persistă și nava este clar pe traiectorie spre Pământ, toți cei necesari operațiunii vor primi o notificare și vor fi transportați la tabăra de bază.
Personalul non-militar va include astronomi, astrobiologi, programatori, xenolingviști (pentru a decoda mesajele extratereștrilor), oameni de știință în comportament uman (pentru a modela reacțiile) și specialiști în comunicare, care să asigure publicul că totul va fi bine.
Dacă vrei să faci parte din echipă, gândește-te să te recalifici într-unul dintre aceste domenii și să obții finanțare postdoctorală prin proiecte DARPA/DoD.
Odată ce experții sunt la post, prima sarcină va fi menținerea ordinii publice în fața unei posibile aterizări extraterestre.
Chiar dacă nu găsești nicio referire oficială, scenariile de invazie sunt probabil standard în exercițiile militare. Ne putem inspira din Marea Britanie în al Doilea Război Mondial, când autoritățile au creat campania Keep Calm and Carry On pentru a pregăti populația pentru o eventuală invazie nazistă.
Campania a fost inițiată de Ministerul Informațiilor, care a angajat cei mai buni scriitori ai vremii, inclusiv pe George Orwell, care a satirizat-o în romanul său 1984.
Echipa creativă a ales mesajul puternic și schema de culori roșu și alb pentru a provoca un răspuns psihologic și a transmite un sentiment de urgență și calm.
Aceasta explică de ce specialiștii în comunicare vor fi esențiali la aterizare, pentru a formula mesaje clare și pentru a normaliza o situație complet neobișnuită.
Dacă extratereștrii ajung pe sol american, probabil că va fi invocat al 10-lea Amendament pentru a permite statelor să ia măsuri de urgență în sănătatea publică, cum ar fi carantine și restricții de afaceri.
Pentru a proteja oamenii de eventuale boli extraterestre, este foarte posibil să fie folosite costume de protecție și să revenim la mască și carantină până când situația devine clară.
Dacă ai crezut că panica creată de COVID a fost mare, așteaptă să vezi cum reacționează lumea la agenți patogeni interstelari.
Odată ajunși „verișorii” noștri, după stabilirea unei metode comune de comunicare, se va încerca clarificarea scopului lor: prieteni sau dușmani?
Dacă o specie superinteligentă a avut acces la cercetările noastre și la mass-media, ar observa rapid că ne confruntăm cu riscul unor catastrofe iminente.
Acestea includ posibilitatea unui război termonuclear, foamete extremă din cauza suprapopulării și exploatării resurselor sau impactul unui asteroid pe care nu îl putem devia.
Poate alte civilizații au trecut prin aceleași crize. Poate există un ghid cosmic despre cum să nu-ți distrugi planeta și, dacă o faci, cum să găsești alta.
Cel mai bun scenariu este că au venit să ne ajute.
Recent am participat la un eveniment în Los Angeles intitulat Cum ne pregătim pentru sosirea extratereștrilor pe Pământ?
Moderator a fost jurnalistul New York Times Julian E. Barnes, care a acoperit comisia Pentagonului pentru fenomene aeriene inexplicabile.
Pe panel au fost specialistul în operațiuni Corey Gray de la Observatorul LIGO Hanford (care a confirmat existența undelor gravitaționale), astrobiologul și fizicianul teoretician Sara Walker de la ASU și poeta, scriitoarea și editora afrofuturistă Sheree Renée Thomas.
Se presupune că participanții s-au gândit la subiect, măcar în privat. Totuși, oamenii de știință nu fac declarații fără dovezi concrete.
„Trebuie întâi să înțelegem principiile prin care apare viața”, a spus profesorul Walker. „Am construit acceleratoare de particule pentru a simula Big Bang-ul și trebuie să construim simulatoare de planetă pentru a înțelege cum apare viața.”
Sunt supercalculatoarele de la Los Alamos suficient de puternice pentru asta?
Când Barnes a întrebat dacă s-ar putea ca „o rasă de extratereștri să ne urmărească conform unui fel de directivă primă”, Gray, membru al națiunii Siksika (Blackfoot de Nord) din Alberta, Canada, a menționat: „Poporul Blackfoot a avut deja un prim contact și pentru noi nu a fost bine.”
Doar Thomas a fost dispusă să speculeze: „Presupunem că această viață necunoscută ar fi o forță colonizatoare, dar eu cred că au fost deja aici și au plecat.” A fost o perspectivă proaspătă, cu un aer plăcut de X-Files.
Dacă nu ești pe lista experților sau nu ai legături cu autoritățile, cum te poți pregăti personal pentru o aterizare extraterestră?
Cea mai bună soluție este să iei exemplu de la planurile de gestionare a dezastrelor. În cel mai bun caz, urmările pe termen scurt vor semăna cu un incident global, iar noi tocmai am trecut prin așa ceva.
În 2016, l-am intervievat pe Brad Davis, coordonatorul serviciilor de urgență din Malibu, în biroul lui plin de stații de radio amator, telefoane prin satelit, walkie-talkie, truse de prim ajutor și hărți annotate cu fluxuri radio de la NOAA, departamentul de pompieri din L.A. și poliție.
Davis mi-a povestit despre instruirea rezidenților: cursuri de prim ajutor, cum să oprești utilitățile și să faci un plan, precum și cum să pregătești o trusă de urgență pentru locuință.
Poate sugestiile lui Davis sunt suficiente pentru aspectul practic al pregătirii. Rămâne întrebarea cum facem față adevăratei șocuri existențiale; poate un program de lectură filosofică intens?
Orice ființă superinteligentă va ști că o navă mare provoacă panică și un răspuns armat. Poate nu așa vor veni, dacă vor veni vreodată.
Pe o notă mai optimistă, poate extratereștrii au evoluat într-o formă de inteligență artificială și pot transmite date despre cum să devenim o specie multiplanetară printr-o rețea avansată.
În timp ce Voyager 1 și 2 transmit date din spațiul interstelar și Allen Telescope Array accelerează recunoașterea cosmică, voi face o ceașcă de ceai, voi asculta Readingul lui Douglas Adams la The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy și voi spera că voi primi un semnal la ușă când va fi momentul.
