Urmează o criză a cablurilor, avertizează CEO-ul NKT, Claes Westerlind
Pe măsură ce națiunile își stabilesc ținte tot mai ambițioase pentru energia regenerabilă și electrificare, modestul cablu de înaltă tensiune a devenit un element esențial – și un potențial punct de blocaj – în cursa pentru decarbonizarea economiei globale. Un interviu Bloomberg cu Claes Westerlind, CEO al NKT, un producător de top de cabluri cu sediul în Danemarca, explică de ce.
O creștere globală a cererii de cabluri electrice de înaltă tensiune amenință să blocheze revoluția energiei curate, pe măsură ce capacitatea lumii de a construi noi parcuri eoliene, centrale solare și legături electrice transfrontaliere depinde tot mai mult de un blocaj în lanțul de aprovizionare pe care puțini din afara industriei l-au luat în considerare. În centrul acestei provocări se află procesul complex și intensiv în capital de fabricare a cablurilor gigantice care transportă electricitatea pe sute de kilometri, atât pe uscat, cât și pe sub mare.
În ciuda cererii în creștere vertiginoasă, producătorii de cabluri rămân precauți în ceea ce privește extinderea capacității, ridicând întrebări dacă ritmul electrificării poate ține pasul cu ambițiile climatice, tensiunile geopolitice și realitățile practice ale investițiilor industriale.
Cablurile de înaltă tensiune sunt arterele rețelelor electrice moderne, transportând electroni de la parcuri eoliene îndepărtate sau baraje hidroelectrice către orașele și industriile care au nevoie de ei. Spre deosebire de firele subțiri care trec prin pereții unei case, aceste cabluri sunt minuni inginerești – uneori la fel de groase ca trunchiul unei persoane, blindate pentru a rezista la presiunea zdrobitoare a fundului oceanului și proiectate să dureze zeci de ani în condiții extreme de stres electric și de mediu.
„Dacă ne uităm la cablul de curent continuu de foarte înaltă tensiune, capabil să transporte aproximativ doi gigawați prin două perechi de cabluri – asta înseamnă că echivalentul unui reactor nuclear curge printr-un singur cablu,” a declarat Westerlind pentru Bloomberg.
Procesul de fabricare a acestor cabluri este pe cât de specializat, pe atât de solicitant. În centru se află un conductor, de obicei din cupru sau aluminiu, răsucit împreună ca o frânghie pentru flexibilitate și rezistență. În jurul acestuia, producătorii aplică multiple straturi de izolație în fabrici verticale impunătoare pentru a se asigura că cablul rămâne perfect rotund și poate conține în siguranță tensiunile imense implicate. Orice impuritate în izolație, chiar și ceva la fel de mic ca o geană, poate provoca o defecțiune catastrofală, putând întrerupe alimentarea cu energie electrică a unor orașe întregi.
Pe măsură ce lumea se grăbește să valorifice noi surse de energie regenerabilă, cererea pentru cabluri de curent continuu de înaltă tensiune (CCHT sau HVDC) a explodat. Tehnologia HVDC, inițial dezvoltată de NKT în anii 1950, a devenit coloana vertebrală a transportului de energie pe distanțe lungi, în special pentru parcurile eoliene offshore și legăturile intercontinentale. În ultimii ani, aproximativ 80 până la 90 la sută din noile proiecte de cabluri la scară largă au utilizat HVDC, reflectând eficiența sa în transmiterea electricității pe distanțe vaste cu pierderi minime.
Dar această creștere a cererii a dus la un blocaj critic. Fabricile care produc aceste cabluri sunt rezervate pentru ani de zile, raportează Westerlind, și fiecare proiect necesită inginerie personalizată pentru a se potrivi nevoilor de energie, geografiei și condițiilor de mediu ale traseului său. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, atingerea obiectivelor globale privind energia curată va necesita construirea echivalentului a 80 de milioane de kilometri (aproximativ 49,7 milioane de mile) de infrastructură de rețea nouă până în 2040 – esențialmente dublarea a ceea ce s-a construit în ultimul secol, dar în doar 15 ani.
În ciuda nevoii clare, producătorii de cabluri au fost lenți în a adăuga capacitate din motive care sunt atât economice și politice, cât și tehnice. Construirea unei noi fabrici de cabluri poate costa peste un miliard de euro, iar producătorii sunt reticenți în a face astfel de investiții fără angajamente pe termen lung din partea companiilor de utilități sau a guvernelor. „Pentru o companie ca a noastră să facă investiții de ordinul a 1 sau 2 miliarde de euro, este un angajament masiv… dar este și o cantitate masivă de cerere necesară pentru ca această investiție să aibă sens financiar nu în următorii cinci ani, nu în următorii 10 ani, ci în următorii 20 până la 30 de ani,” a spus Westerlind. Industria încă poartă cicatricile de acum un deceniu, când cererea anticipată nu s-a materializat și facilitățile noi și costisitoare au rămas subutilizate.
Unele guverne și operatori de sisteme de transport (OST) încearcă să deblocheze situația făcând „investiții anticipate” – angajându-se să cumpere capacitate de cablu chiar înainte ca proiectele specifice să fie finalizate. Această abordare, susținută de autoritățile de reglementare, oferă producătorilor încrederea de a se extinde, dar rămâne excepția, nu regula.
Între timp, structura industriei însăși creează bariere în calea expansiunii rapide, potrivit lui Westerlind. Expertiza, tehnologia și infrastructura necesare pentru a produce cabluri de înaltă tensiune sunt concentrate într-un număr mic de companii, creând ceea ce analiștii descriu drept un „șanț adânc” dificil de traversat pentru noii intrați.
Tensiunile geopolitice adaugă un alt strat de complexitate. China a construit mai multe linii HVDC decât orice altă țară, deși producătorii occidentali, precum NKT, mențin un avantaj tehnic în cele mai avansate sisteme de cabluri. Totuși, există o preocupare tot mai mare în Europa și SUA cu privire la dependența de furnizorii străini pentru o infrastructură atât de critică, mai ales în lumina conflictelor globale recente și a disputelor comerciale. „Autonomia strategică este foarte importantă atunci când vine vorba de părțile centrale și fundamentale ale societății tale, unde coloana vertebrală a rețelei este una dintre ele,” a remarcat Westerlind.
Mizele sunt mari. Fără un efort rapid și coordonat de extindere a producției de cabluri, tranziția mondială către energie curată ar putea fi încetinită nu de lipsa vântului sau a soarelui, ci de o penurie a cablurilor necesare pentru a le conecta la rețea. Așa cum a spus Westerlind, „Știm cu toții că trebuie făcut… Acestea sunt investiții mari. Sunt investiții foarte scumpe. Deci și guvernele trebuie să aibă un rol în facilitarea acestor investiții anticipate și în a face posibil ca OST-urile să le ducă efectiv mai departe.”
