Scrisul AI tinde să fie mai repetitiv și mai puțin spontan decât ceva ce ar scrie un om
Scrisul generat de inteligența artificială are o problemă de reputație. Mediul academic îl tratează, în cel mai bun caz, ca pe o scurtătură și, în cel mai rău caz, ca pe un ucigaș al credibilității. Acuratețea și originalitatea sunt doar o parte a problemei; adevăratul truc este că textul AI poate fi surprinzător de greu de identificat. Wikipedia oferă un bun studiu de caz. Platforma, construită pe încredere și fiabilitate umană, interzice categoric articolele scrise de AI. Editorii de acolo au compilat chiar o listă curentă a „indiciilor” lingvistice care trădează un bot.
Unul dintre cele mai clare indicii este tonul. Chatbot-urile tind să exagereze lucrurile cu formulări repetitive despre cât de „important” sau „istoric” este ceva, ceea ce poate părea puțin teatral.
AI-ul tinde, de asemenea, să încheie secțiunile cu concluzii sau opinii clare, mișcări care par mai puțin a fi intrări enciclopedice și mai mult un eseu de liceu. Și apoi mai sunt cuvintele preferate: „mai mult”, „în plus”, „în continuare”, care conferă scrisului un sentiment formal, uneori rigid. Oamenii, de obicei, amestecă lucrurile cu structuri de propoziții mai naturale.
Formatarea este un alt domeniu în care AI-ul se remarcă adesea. Veți vedea o mulțime de liste, uneori cu simboluri ciudate de bullet-uri sau numerotări neobișnuite. Titlurile de secțiuni ar putea folosi majuscule de titlu (unde fiecare cuvânt principal este capitalizat) în loc de stilul mai simplu pe care oamenii îl folosesc de obicei. Textul îngroșat este adesea suprautilizat pentru a evidenția anumite fraze, ceea ce nu este tipic pentru editorii experimentați.
Apoi, există ciudățeniile care aproape că par secrete ascunse (Easter eggs): o utilizare excesivă a liniilor de pauză lungi, ghilimele curbate în locuri greșite sau chiar emoji-uri care se strecoară în titluri. Unele ciorne scrise de AI vor avea declinări de responsabilitate de tip „limita cunoștințelor” sau vor lăsa spații goale în propoziții, ca un exercițiu de completare a spațiilor libere.
Citările pot fi și mai incriminatorii. Boții inventează adesea link-uri care nu duc nicăieri, scuipă ISBN-uri sau DOI-uri care nu există sau citează „experți” care nu apar niciodată în text. Uneori, referințele sunt menționate, dar nu apar niciodată în articolul propriu-zis.
Greșelile în formatarea specifică Wikipedia sunt, de asemenea, un indiciu, cu șabloane sau categorii folosite incorect. În general, textul generat de AI se simte de obicei puțin mai previzibil și mai puțin spontan decât ceva creat de o persoană reală.
Desigur, niciunul dintre aceste semnale, luate individual, nu este o dovadă concludentă. La urma urmei, AI a fost antrenat pe milioane de exemple de scriere umană. Dar când începi să observi mai multe dintre aceste ciudățenii deodată, de obicei merită o privire mai atentă.
