Credea că vecinul său încearcă să-l otrăvească
Într-un alt exemplu de oameni care pun prea multă încredere oarbă în ceea ce le spune ChatGPT, un bărbat și-a provocat o tulburare psihiatrică nemaivăzută frecvent din secolul al XIX-lea, după ce a luat sfaturi dietetice de la AI. Tot ce dorea bărbatul era să elimine sarea din dieta sa, dar datorită ChatGPT, și-a provocat bromism.
Cazul a implicat un bărbat de 60 de ani care, după ce a citit rapoarte despre impactul negativ pe care cantitățile excesive de clorură de sodiu (sare de masă comună) le pot avea asupra organismului, a decis să o elimine din dieta sa.
Existau o mulțime de articole despre reducerea aportului de sare, dar el dorea să o elimine complet. Așa că a cerut sfatul ChatGPT, pe care l-a urmat.
După ce a urmat noua sa dietă timp de trei luni, bărbatul s-a internat la spital din cauza afirmațiilor că vecinul său îl otrăvea.
Simptomele sale includeau acnee facială nou apărută și angioame cireșii, oboseală, insomnie, sete excesivă, coordonare slabă și o erupție cutanată. El a exprimat, de asemenea, o paranoia crescândă și halucinații auditive și vizuale, care, după ce a încercat să evadeze, „au dus la o internare psihiatrică involuntară pentru incapacitate gravă.”
S-a descoperit apoi că, atunci când bărbatul a întrebat GhatGPT despre substanțe care ar putea înlocui sarea, acesta a menționat bromura de sodiu. Deși aceasta este o afirmație corectă, se referă la scopuri precum curățarea – cu siguranță nu când vine vorba de dietele umane.
Se crede că bărbatul a folosit un model mai vechi de ChatGPT, 3.5 sau 4.0, în conversațiile sale. Autorii lucrării nu au putut accesa istoricul său de chat, așa că au încercat să recreeze răspunsurile cu ChatGPT 3.5. Ei au scris că „Deși răspunsul a precizat că contextul contează, nu a oferit un avertisment specific de sănătate și nici nu a întrebat de ce am vrut să știm, așa cum presupunem că ar face un profesionist medical.”
Bromismul, adică otrăvirea cronică cu bromură, a fost cel mai frecvent la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, aproximativ între anii 1880 și 1930. S-a întâmplat deoarece bromura a fost utilizată pe scară largă în sedative, somnifere și chiar în pulberi pentru dureri de cap, vândute fără rețetă. La acea vreme, erau considerate mai sigure decât multe alternative, dar bromura este excretată foarte lent, astfel încât utilizarea repetată putea duce la acumularea toxică. În prezent, tinde să fie observată doar din expunerea industrială sau utilizarea necorespunzătoare a anumitor compuși care conțin bromură.
Bromismul a fost uneori interpretat greșit ca alcoolism sau o cădere nervoasă, până când medicii au observat că pacienții nu beau, ci luau zilnic „tonice nervoase” pe bază de bromură. Cazurile severe au dus la psihoză, tremurături sau chiar come. Din fericire, guvernul SUA a restricționat utilizarea bromurilor în medicamentele fără rețetă în 1975.
