Windows are un firewall eficient integrat. Rețeaua de acasă oferă un alt strat de protecție.
Suita de securitate include și ea un firewall. Este oare firewall-ul personal de la terți depășit?
Conceptul de firewall — o protecție hardware sau software împotriva atacurilor de rețea — datează din era calculatoarelor mainframe. Ideea de a echipa un calculator personal cu protecție firewall nu a fost adoptată imediat. Unul dintre primele firewall-uri personale a fost ZoneAlarm, cunoscut pentru interfața sa îndrăzneață și colorată.
În urmă cu peste 20 de ani, compania avea sarcina de a explica publicului ce este un firewall și de ce ar avea nevoie de el. Windows 98, sistemul de operare de atunci, nu oferea astfel de protecție, așa că ZoneAlarm și concurenții săi au prosperat. Totuși, această perioadă de glorie a firewall-urilor personale n-a durat mult.
Câțiva ani mai târziu, a apărut Windows XP cu un firewall funcțional, iar de atunci protecția prin firewall în Windows s-a îmbunătățit constant. Firewall-urile terțe nu fac, de regulă, mai mult decât cel integrat când vine vorba de apărarea împotriva atacurilor externe.
Ele se diferențiază prin controlul programelor și prin apărarea împotriva exploatărilor. Însă aproape toate suitele de securitate și câteva unelte antivirus independente includ acum un firewall.
Majoritatea concurenților timpurii ai ZoneAlarm au dispărut. Atunci, este oare firewall-ul personal de la terți depășit?
Pe vremuri, când firewall-ul personal era o noutate, ne conectam un singur calculator de acasă la modemul de cablu, la echipamente ISDN sau la linia telefonică sunătoare care ne oferea acces la internet. În lumea modernă, toată lumea are o rețea de acasă, care acționează ca o protecție împotriva atacurilor online.
Router-ul wireless care leagă toate dispozitivele te protejează, de asemenea. El folosește Traducerea adreselor de rețea (NAT) pentru a atribui fiecărui dispozitiv o adresă IP locală, de obicei în intervalul 192.168.x.x. Această adresă este vizibilă numai în rețeaua locală și nu în exterior, ceea ce blochează multe atacuri directe.
Unele routere au straturi de securitate adiționale integrate. De exemplu, Netgear oferă routere cu Netgear Armor, un component de securitate la nivel de firmware bazat pe dispozitivul Bitdefender Box, acum întrerupt. Chiar și fără software suplimentar, NAT izolează eficient dispozitivele de atacurile externe.
Bineînțeles, când ești departe de casă, nu beneficiezi de protecția router-ului din locuința ta. Ești vulnerabil la atacurile altor utilizatori de pe rețele wireless nesecurizate din aeroporturi sau cafenele. Cine oferă Wi-Fi gratuit ar putea intercepta tot traficul necriptat și ar putea fura parole sau detalii de card.
În deplasare, ai cu adevărat nevoie de protecția unei rețele private virtuale (VPN). VPN-ul criptează tot traficul tău până la un server gestionat de furnizorul VPN și ascunde adresa ta IP de site-urile de publicitate și de urmăritori. Poți folosi VPN-ul și pentru a-ți ascunde locația geografică, spre exemplu pentru a accesa conținut blocat pe regiuni sau pentru a te proteja în țări cu politici restrictive de internet.
Conexiunea la internet îți oferă acces la o colecție nelimitată de videoclipuri cu pui de hipopotam, postări pe rețele sociale și divertisment prin streaming. Însă deschide și posibilitatea ca alții să acceseze computerul tău și poate cauza daune în lipsa protecției potrivite. Conectarea printr-un router limitează, totuși, aceste riscuri.
Rolul principal al firewall-ului este să permită traficul legitim și să blocheze traficul suspect sau malițios. Astfel, controlează accesul pe bază de reguli prestabilite.
Porturile calculatorului sunt punctele de intrare pentru conexiunile de rețea și pot fi deschise, închise sau ascunse. Dacă un port este vizibil închis, hackerii pot căuta metode de a-l deschide. Când un port este ascuns, un atacator extern nici măcar nu-l detectează, ceea ce e ideal.
Windows Firewall poate ascunde toate porturile PC-ului, iar porturile din spatele unui router sunt practic ascunse de rețeaua externă. De fapt, singura modalitate de a testa dacă un firewall ascunde porturile este să folosești un PC conectat prin portul DMZ al routerului, oferindu-i astfel o conexiune directă la internet.
Majoritatea aplicațiilor de firewall oferă profiluri de configurare multiple, în funcție de tipul rețelei. În rețeaua de acasă, traficul are nevoie de restricții mai puține decât atunci când ești conectat la internet. Pe o rețea publică, firewall-ul aplică nivelul maxim de securitate.
Primele firewall-uri personale erau celebre pentru bombardarea utilizatorilor cu ferestre pop-up pline de termeni tehnici. Un exemplu tipic era: IAmNotACrook.exe încearcă să se conecteze la 54.230.21.23 pe portul 1972. Permiți sau blochezi? O dată sau mereu?
Puțină lume știa ce răspuns informativ să ofere, așa că majoritatea apăsau fie „Blochează” automat, fie „Permite”. Dacă bloca tot, ajungeau să dezactiveze ceva important și apoi începeau să permită. Pe de altă parte, dacă permit mereu, riscau să lase să treacă ceva nedorit.
Componentele de firewall din suitele de top, precum cea din Norton 360 Deluxe, rezolvă problema prin control intern al programelor. Ele configurează permisiuni pentru aplicațiile cunoscute, elimină procesele rău intenționate și monitorizează comportamentul celor necunoscute.
Dacă un proces necunoscut începe să abuzeze de conexiunea de rețea, firewall-ul îl oprește. Nu îți lasă ție, utilizatorul, responsabilitatea de a lua toate deciziile de securitate.
Alte firewall-uri, cum e cel din ZoneAlarm Free Antivirus, folosesc o bază de date online imensă pentru a configura automat permisiunile pentru aplicațiile cunoscute. În cazuri rare, apare totuși o fereastră de dialog, iar atunci trebuie să fii atent: o aplicație necunoscută din baza de date ar putea fi un malware necunoscut (zero-day).
Multe firewall-uri monitorizează când un program de încredere își modifică orice componentă. Această schimbare poate fi un update normal, o infecție cu viruși sau chiar un program malițios care folosește numele unui software de încredere.
Controlul programelor e relevant doar pentru aplicațiile care au trecut de toate celelalte straturi de protecție antivirus. Dacă un program este deja clasificat ca rău intenționat sau își arată intențiile malițioase, nu ajunge la nivelul firewall-ului.
Cele mai bune programe antivirus detectează toate tipurile comune de malware cu foarte puține rateuri. Dacă ai instalat protecție antivirus, controlul programelor de către firewall joacă un rol redus.
Unele firewall-uri de top includ și protecție suplimentară împotriva atacurilor la nivel de rețea, sub formă de Sistem de prevenire a intruziunilor la gazdă (HIPS), Sistem de detectare a intruziunilor (IDS) sau ambele. Aceste componente apără sistemul de atacuri care exploatează vulnerabilități în sistemul de operare sau în aplicațiile populare.
Între momentul în care apare o vulnerabilitate și cel în care furnizorul o remediază, atacatorii pot lansa ofensive care preiau controlul asupra sistemelor victime. Cele mai bune HIPS și IDS detectează atacurile de exploatare la nivel de rețea înainte ca acestea să ajungă la sistemul țintă.
Alte componente ale suitei, în special antivirusul, pot elimina sarcina utilă malițioasă a unui atac de exploatare înainte să facă vreun rău. În testele noastre, folosim instrumentul de penetrare CORE Impact pentru a evalua răspunsul fiecărui firewall la astfel de atacuri.
În prezent, nu mai există motive serioase să instalezi un firewall personal independent. Firewall-ul încorporat în Windows blochează atacurile exterioare, iar cel din suitele de securitate face tot ce face cel încorporat și adaugă controlul programelor și detectarea exploatărilor. Epoca pasionaților de calculatoare care își selectau manual fiecare componentă de securitate a apus de mult.
Dacă totuși vrei un firewall terț, încă mai poți alege unul gratuit. De exemplu, venerabilul ZoneAlarm este disponibil în continuare fără cost. Împreună cu un antivirus gratuit de top, obții un sistem de securitate de bază.
Însă utilizatorul obișnuit nu trebuie să se mai îngrijoreze de protecția prin firewall. Soluțiile moderne acoperă deja nevoile de siguranță.
