Sunetul surround nu înseamnă doar să ai mai multe difuzoare.
Explicăm tot ce trebuie să știi și cum să optimizezi sistemul audio al home cinema-ului tău.
Vizionarea filmelor și a serialelor ține la fel de mult de sunet cât ține de imagine.
Sunetul oferă adâncime și direcționalitate unei experiențe pe care ecranul nu le poate oferi singur.
Sunetul surround este termenul pentru audio care dă impresia că sunetul provine din toate direcțiile, nu doar din față.
Este o tehnologie complexă, cu formate și configurații diferite pentru a te bucura la maximum de efect.
Aici explicăm tot ce trebuie să știi despre sunetul surround în configurarea home cinema-ului tău.
Sunetul stereo nu este același lucru cu sunetul surround, dar reprezintă un concept de bază pentru sistemele home cinema.
Ca toate mamiferele, oamenii au două urechi situate pe părți opuse ale capului, ceea ce ne ajută să detectăm surse de sunet din direcții diferite.
Fiecare timpan captează un spectru larg de frecvențe, iar forma urechii rafinează modul în care aceste frecvențe ajung din diverse direcții.
Creierul nostru procesează aceste frecvențe și micile întârzieri dintre semnalele recepționate de fiecare ureche, permițându-ne să recunoaștem direcția sursei (în față, în spate, lateral, deasupra sau dedesubt).
În sens simplu, urechile noastre funcționează ca două microfoane, îmbunătățite cu filtre și procesoare audio incredibile.
La fel ca urechile, sistemele stereo oferă mai mult decât sunet din două direcții.
Când frecvențele din canalele stânga și dreapta se amestecă în spațiu, ele creează o senzație de direcționalitate.
Sistemele stereo folosesc tot două surse (adică două difuzoare) și nu pot produce sunet din toate direcțiile, dar principiul mixării canalelor rămâne valabil la adăugarea de difuzoare suplimentare.
Cea mai veche și mai cunoscută formă de sunet surround se bazează pe canale audio.
Sistemele surround sunt de obicei de tip 5.1 sau 7.1: pentru 5.1 se folosesc șase canale (stânga, dreapta, centru, surround-stânga, surround-dreapta și subwoofer), iar pentru 7.1 se folosesc opt canale (stânga, dreapta, centru, lateral-stânga, lateral-dreapta, spate-stânga, spate-dreapta și subwoofer).
Pentru materialele care suportă acest tip de surround, primul număr indică câte surse audio direcționale sunt codificate și pot fi redate separat de grupuri de difuzoare.
Al doilea număr se referă la canalul subwoofer, care redă cele mai joase frecvențe și produce vibrații pe care le simți la fel de mult pe cât le auzi.
Frecvențele foarte joase oferă informații direcționale minime deoarece se propagă pe întreaga încăpere, motiv pentru care este nevoie de un singur subwoofer.
Sistemele 5.1 și 7.1 îmbină de obicei difuzoare principale, difuzoare satelit și un subwoofer separat.
Difuzoarele principale – adesea parte dintr-o soundbar plasată în fața ecranului – acoperă canalele stânga, dreapta și centru.
Acestea sunt cele mai importante canale deoarece redau majoritatea sunetului, inclusiv dialogurile.
Difuzoarele satelit permit sunetului să vină din lateral și din spate, oferind efectul „surround”.
Într-un sistem 5.1, amplasezi doi sateliți puțin în spate, atât la stânga, cât și la dreapta ascultătorului.
Sistemele 7.1 împart sateliții în două perechi pentru a acoperi separat părțile laterale și cele din spate, la stânga și la dreapta.
Înainte de apariția audio spațial (explicat mai jos), majoritatea filmelor și serialelor foloseau mix de șase sau opt canale pentru a se potrivi cu numărul de difuzoare dintr-un sistem tipic.
Aceste canale pot fi reduse la mai puține pentru sisteme stereo, soundbar-uri 3.1 și alte configurații care nu dispun de numărul necesar de difuzoare.
Principalele formate pentru acest tip de surround sunt Dolby Digital 5.1 sau 7.1 și DTS 5.1 sau 7.1.
La începutul anilor 2000, conceptul de canale de înălțime a complicat terminologia surround.
Al treilea număr indică surse sonore plasate deasupra difuzoarelor, fie prin sateliți separați, fie prin difuzoare orientate în sus care reflectă sunetul de pe tavan.
Aceasta transformă cercul surround într-o cupolă și oferă o experiență și mai imersivă.
La cumpărare, numerele din denumire indică câte grupuri de difuzoare include soundbar-ul sau difuzorul și dacă există difuzoare capabile să adauge dimensiunea verticală în mix.
Ca format, acesta a fost doar un pas intermediar către audio spațial, deoarece mixul mai multor canale în Dolby Pro Logic IIz și DTS Neo:X este foarte rar.
Tehnologiile de procesare audio spațială de la Dolby și DTS sunt unele dintre cele mai noi și mai eficiente dezvoltări în domeniul sunetului surround.
Audio spațial mapează individual fiecare sursă sonoră într-o sferă de 360 de grade, inclusiv înălțimea.
În loc să amestece un număr limitat de canale pentru difuzoare separate, sunetul unei producții poate plasa mii de efecte sonore în jurul ascultătorului.
Deoarece fiecare obiect sonor este mapat la o poziție, audio spațial este numit și audio bazat pe obiecte.
Evident, nu poți avea mii de sateliți în jurul canapelei, de aceea audio spațial este creat pentru a funcționa cu orice configurație, de la soundbar-uri la sisteme cu mai mulți sateliți.
Orice echipament compatibil poate amesteca corect sursele de sunet disponibile în funcție de numărul de difuzoare.
Cu cât sunt mai multe grupuri de difuzoare, cu atât ai opțiuni de mapare mai multe, așa că este recomandat să optezi pentru sistemele cu numere superioare când faci cumpărături.
Pentru cel mai bun efect, țintește cel puțin un sistem 5.1 pentru conținut audio spațial.
Cel mai răspândit format de audio spațial pentru conținut video este Dolby Atmos, urmat îndeaproape de DTS:X.
Ambele sunt comune în soundbar-uri și alte sisteme home cinema, iar multe difuzoare le suportă pe amândouă.
Apple TV, Netflix și Disney+ folosesc Dolby Atmos pentru majoritatea conținutului nou.
DTS:X se regăsește pe Blu-ray și Ultra HD Blu-ray, dar în streaming doar câteva filme de pe Disney+ sunt disponibile în DTS:X, având eticheta IMAX Enhanced.
Sony oferă și un format propriu de audio spațial, 360 Reality Audio, destinat în principal muzicii și căștilor.
Funcția spatial audio de la Apple este de asemenea exclusivă pentru căști și reprezintă suport pentru formate surround precum 5.1 și Dolby Atmos.
Niciunul dintre aceste formate nu este relevant pentru vizionarea filmelor și serialelor.
Majoritatea televizoarelor oferă doar sunet stereo pe două canale cu difuzoare mici integrate, prea apropiate pentru a crea un efect direcțional.
Ai nevoie de mai multe difuzoare și canale pentru a te bucura de sunet surround.
Câte mai multe depinde de spațiul și bugetul tău.
Dacă îți cumperi propriul sistem surround, ghidul nostru despre cele mai bune soundbar-uri te va ajuta să alegi varianta potrivită pentru casa ta.
În special, caută unul cu subwoofer wireless și sateliți surround separați.
Dacă bugetul îți permite, optează pentru un sistem cu difuzoare orientate în sus pentru înălțime.
Și, pentru o experiență surround excelentă cu cele mai noi filme și seriale, asigură-te că sistemul ales suportă Dolby Atmos.
Pentru mai multe informații, vezi articolul nostru despre cum să-ți construiești cel mai bun sistem home cinema pentru mai puțin de €930.
