Scopul unui atac DDoS este să supraîncarce un server țintă cu trafic, limitând accesul, perturbând operațiunile și făcându-l inutilizabil.
Atacurile de tip denial-of-service distribuit (DDoS) urmăresc să copleșească și să pună offline serverele. Un atac reușit poate avea consecințe financiare uriașe pentru ținte precum corporații, firme mici, guverne, școli, spitale, instituții financiare sau persoane fizice.
În 2022, atacurile DDoS au vizat jocuri video online și site-uri guvernamentale străine. Google spune că a respins un atac record pe 1 iunie, care a atins un vârf de 46 de milioane de cereri pe secundă. De asemenea, Cloudflare și Microsoft s-au confruntat cu atacuri DDoS anul acesta.
Cum funcționează atacurile DDoS? Iată ce trebuie să știi.
Când încarci o pagină web, trimiți o cerere către adresa IP a serverului unde este găzduit conținutul. Dacă sosesc prea multe cereri simultan către aceeași adresă, lățimea de bandă poate fi atinsă și serverul nu mai poate răspunde la alte solicitări.
Scopul unui atac DDoS este să reproducă artificial această situație, supraîncărcând serverul cu trafic. În consecință, utilizatorii nu pot încărca pagini sau folosi serviciile asociate, primind în schimb un mesaj de eroare.
CompTIA, o asociație de tehnologie în calcul, consideră atacurile DDoS drept una dintre cele patru amenințări majore la adresa securității cibernetice, alături de ransomware, atacurile asupra lanțului de aprovizionare și ingineria socială. Aceste atacuri devin tot mai frecvente, favorizând apariția schemelor DDoS-as-a-service.
Pentru a realiza un astfel de atac, un infractor cibernetic are nevoie de acces la mai multe computere sau dispozitive care pot trimite solicitări către serverul vizat. Acest lucru se obține deseori prin infectarea dispozitivelor cu malware și preluarea lor de la distanță.
Grupul de dispozitive infectate, numit botnet, este folosit pentru a inunda serverul țintă cu trafic malițios și a refuza serviciul utilizatorilor autentici.
Deoarece dispozitivele controlate de atacator – precum desktopuri, laptopuri sau telefoane mobile – generează trafic care pare legitim, apărarea este dificilă. Cu toate acestea, există metode pentru a atenua riscul unui atac DDoS.
Atacurile DDoS pot fi adaptate pentru a viza diferite părți ale rețelei, fie interfața utilizator, fie transmisia de date sau componentele de securitate, cum ar fi firewall-urile. Indiferent de metodă, obiectivul este același: supraîncărcarea resurselor țintei și blocarea acesteia.
Pentru a înțelege tipurile de atacuri DDoS, este util modelul OSI (Open Systems Interconnection), care reprezintă șapte niveluri ale conexiunii de rețea. Modelul arată vizual modul în care ne conectăm la internet și cum transmit dispozitivele informațiile.
Modelul OSI servește ca referință pentru multe tipuri de atacuri cibernetice, nu doar DDoS. Atacurile DDoS vizează adesea nivelul șapte, de aplicație, unde utilizatorii solicită informații prin dispozitive.
Cu toate acestea, nivelurile trei și patru pot fi, de asemenea, atacate. Aceste niveluri – rețea și transport – decid calea fizică de transmitere a datelor și protocoalele utilizate.
Mulți hackeri pot viza mai multe niveluri simultan, în funcție de complexitatea atacului. Un atac de epuizare a stării (state exhaustion) slăbește întregul sistem prin consumarea resurselor defensive, precum firewall-urile și echilibratoarele de încărcare.
Într-un atac de protocol, atacatorul trimite pachete de date cu adrese IP false. Când serverul primește cereri de la aceste IP-uri false, solicită confirmare înainte de a trimite orice date.
Dacă o adresă IP nu corespunde niciunui dispozitiv real, serverul rămâne blocat într-un ciclu nesfârșit de solicitări fără răspuns. Pe măsură ce sosesc tot mai multe cereri false, problema se agravează.
Atacurile DDoS cresc în amploare și frecvență, așa că merită să investești timp și resurse pentru măsuri de apărare adecvate, mai ales dacă administrezi o rețea profesională. În plus față de bunele practici de securitate cibernetică, ia în considerare adăugarea unor servere suplimentare, implementarea de firewall-uri și elaborarea unui plan de contingență.
Când are loc un atac DDoS, primul pas este să determini care trafic este legitim și care provine de la atacator, ceea ce poate fi dificil. Stabilirea unui nivel de referință pentru traficul rețelei ajută la identificarea vârfurilor de activitate provenite din surse necunoscute.
De asemenea, ajută să știi când un vârf de trafic este normal, cum ar fi în perioada Black Friday pentru un comerciant online. Astfel, nu vei panica și nu vei opri întregul trafic al site-ului din greșeală.
Este important să identifici ce niveluri ale rețelei sunt vizate. Atacurile DDoS pot lua forma unor amenințări unice sau a unor atacuri multi-vector care pun la încercare mai multe niveluri simultan.
O metodă de apărare este rutarea în groapă (blackhole routing), prin care traficul este trimis către o destinație nulă și eliminat complet din rețea. Această opțiune este disponibilă administratorilor de rețea și furnizorilor de internet, dar poate elimina și traficul legitim.
Limitarea ratei de cereri pe care serverul le poate accepta într-o perioadă de timp poate contracara anumite tipuri de atacuri volumetrice. Totuși, această tehnică nu este eficientă împotriva atacurilor care vizează nivelurile de protocol.
Alte metode includ utilizarea unui firewall pentru aplicații web sau difuzarea traficului printr-un grup de servere distribuite.
